interviu cu Ignacio Vidal-Folch Scriitorul şi jurnalistul spaniol de origine catalană Ignacio Vidal-Folch a fost - între 1989 şi 1990 - corespondent în Europa Centrală şi de Est. A urmărit Revoluţia română dintr-un balcon al Hotelului Intercontinental, perioadă care i-a inspirat romanul apărut în 1996, La Libertad (tradus în 2000 de Ileana Scipione la Editura Univers şi purtînd titlul iniţial Şi a fost anul Lambadei). Datorită talentului de povestitor şi curajului ideologic, critica literară l-a pus în descendenţa unor Paul Auster şi Witold Gombrowicz. Ignacio Vidal-Folch citeşte mult Nabokov, Borges, Eduardo Mendoza şi ascultă Bob Dylan. A lucrat în ultimii 15 ani la Tiempo şi la La Vanguardia în prezent scriind la suplimentul duminical al ziarului El País. Acest scurt dialog (prilejuit de o întîlnire organizată de Institutul Cervantes la începutul acestei veri) nu ar fi avut loc fără sprijinul Ioanei Zlotescu, căreia îi mulţumim aici încă o dată. Cum vă explicaţi simpatia şi sprijinul intelectualilor de stînga spanioli pentru regimul totalitar cubanez? Este rea-credinţă sau, pur şi simplu, ignoranţă iresponsabilă? Mă întreb şi eu dacă simpatia faţă de regimul cubanez corespunde ignoranţei, prostiei sau răutăţii. Nu ştiu cum aş caracteriza un scriitor spaniol care merge în Cuba pentru cîteva luni, asistă la dezbaterile intelectuale de acolo şi îşi exprimă părerea de rău că în Spania nu există libertate. O cunoscută scriitoare a explicat cubanezilor că lucrurile merg atît de rău în Spania, încît ea nu poate trăi din literatură, fiind nevoită să scrie şi scenarii de film. Te poţi gîndi că Sartre, Gide, Éluard au greşit şi există explicaţii pentru eroarea lor din acel moment, dar acum, cînd informaţia circulă atît de bine, cum să te înşeli într-un mod atît de grosolan!? Cuba a fost o colonie spaniolă smulsă de SUA printr-un război cinic în 1898 şi, de atunci, există sa