- Comentariu - nr. 178 / 9 Septembrie, 2005 Trimiterea o fac spre aceia care isi desfasoara activitatea in invatamant, unde, alaturi de oameni daruiti trup si suflet profesiei de dascal, mai intalnim multi indolenti, dascali fara vocatie sau chiar indiferenti. Urmarindu-l pe domnul profesor universitar Mircea Miclea, ministrul M.E.C., intr-o aparitie televizata, am fost placut surprins sa constat, ca, desi gazda sa, moderatorul, nu prea intelegea limbajul invitatului, mesajele transmise oamenilor scolii, dar nu numai acestora, au fost cat se poate de limpezi si la obiect. Omul si profesorul Miclea a reiterat o mai veche dorinta a sa, anume aceea ca in acest domeniu atat de sensibil, in care materia prima o reprezinta sufletul si mintea unui copil, sa nu mai acceptam munca de doi bani, ca acela care vrea sa fie dascal trebuie sa constientizeze, cu adevarat, ca se inhama la o activitate nu doar frumoasa, ci si deosebit de grea, ca rezultatele nu vin doar prin simpla prezenta la catedra a dascalului. Pe de alta parte, a dat de inteles, pentru parinti, ca scoala nu-i un loc de promenada, unde fetele musai sa-si arate buricul sau lungimea picioarelor, ca podoabele, fie ele din aur sau pietre pretioase, nu se impaca cu locul elevilor in banci, ca, pana la urma, pana si copilul de-o schioapa trebuie sa resimta un fior de emotie cand trece pragul scolii, un templu in care te poti forma si regasi, cu conditia ca triada parinti - scoala - elevi sa functioneze impecabil. Mai mult chiar, domnul ministru a explicat, cu rabdare, ca schimbarea mentalitatilor, implementarea reformelor, abordarea invatamantului romanesc de pe cu totul alte criterii de performanta decat cele de pana acum, impun o restructurare serioasa, o regandire a procesului instructiv-educativ din scoala si din afara, care cere timp, efort si putere de munca. Pentru prima data, reforma din invatamant es