Emoţionat pînă la lacrimi, citesc în reclama unui restaurant bucureştean două recomandări culinare: "Gusturile lui Castro" (rulou din piept de pui umplut cu piersici şi caşcaval afumat) şi mai ales "Propunerea lui Che Guevara" (piept de pui prăjit în muştar). Teribil! Reclama e gîndită, evident, pentru a atrage clienţii unei economii de piaţă capitaliste. Dacă, la vremea lui, comunismul ar fi fost atît de atent cu papilele gustative, probabil că acum toată omenirea şi-ar linge degetele sub poza lui Marx - sau cel puţin peste Zidul Berlinului ar fi sărit, de la Vest către Est, batalioane de burghezi înarmaţi cu sufertaşe şi dornici să guste şi ei din ambroziile socialismului real! Realitatea a fost mai tristă: numai imaginaţi-vă, într-un restaurant bucureştean de prin, să zicem, '87 - dintr-acelea care închideau la ora 21,50, dar nu mai înainte de a servi peşte merluciu pe piure din fulgi de cartofi şi acel biet ersatz al Cole-lor occidentale care a fost românescul Quick-Cola -, numai imaginaţi-vă că-i cereaţi chelnerului apatic piept de pui umplut cu piersici şi caşcaval afumat, motivîndu-vă cutezanţa cu ideea că asta-i place fratelui Fidel! Că aţi fi fost înjurat cu piersicile dvs. cu tot n-ar fi nimic - totul e să nu fi fost luat de ceafă şi dat afară în brînci din locantă, pentru insolenţă. Ei bine, într-o lume liberă, astfel de fantezii gastronomice nu fac rău nimănui. Gusturile în materie de pui ale lui Castro, la drept vorbind, nu preocupă pe nimeni - sînt mult mai mulţi cei ce-l invidiază pentru gusturile lui la trabuce. În privinţa lui Che Guevara, lucrurile-s chiar mai complicate. Companion al lui Castro în revoluţia din ianuarie 1959, acest marxist argentinian a cerut imediat cetăţenia cubană şi a divorţat de soţia sa peruană, pe nume Hilda, pentru a putea fi numit în rîndul noilor oficialităţi de la revolución. Şef al Institutului Naţional pentru Reformă A