Sta in firea oricarui comerciant sa caute motive pentru a creste pretul la marfa pe care o vinde. Iar in firea clientului sta deprinderea de a alege pretul cel mai bun pentru ceea ce cumpara. Sta in firea oricarui comerciant sa caute motive pentru a creste pretul la marfa pe care o vinde. Iar in firea clientului sta deprinderea de a alege pretul cel mai bun pentru ceea ce cumpara. Comerciantul se intalneste cu clientul atunci cand interesele amandurora sunt cat de cat satisfacute. Anumite produse scapa insa acestei reguli, si benzina este unul dintre ele. Producatorii si comerciantii de carburanti nu au nevoie de motive intemeiate pentru a creste preturile - le sunt suficiente interesele proprii ori de grup, iar clientii nu prea au de unde sa aleaga dupa criteriul pretului. Asa se face ca, de fiecare data cand vor producatorii, carburantii se scumpesc indiferent de reactiile adverse ale clientilor. Nenorocirea este ca benzina n-o cumpara doar soferul de ocazie care isi scoate familia, duminica, la iarba verde. O cumpara si firmele de transport, ducand de colo-colo ba materii prime, ba paine, carne si lapte, ba diverse bunuri de larg consum. Si daca transportatorii cumpara benzina din ce in ce mai scumpa, materiile prime, painea, carnea, laptele si celelalte produse pe care le deplaseaza vor fi, la randu-le, din ce in ce mai scumpe - asta-i nenorocirea! Numai cine nu vrea s-o observe nu se ingrijoreaza de fiecare data cand producatorii de carburanti anunta noi preturi. ,Ajustari" de preturi se fac insa indiferent de ingrijorarea oamenilor, pentru ca pe piata carburantilor nu mecanismele cererii si ofertei au intaietate, ci interesele producatorilor, dar mai ales ale celor din spatele acestora. Nici autoritatile nu par sa aiba argumente pentru a-i convinge s-o lase mai usor: Petrom, OMV, Rompetrol, Lukoil si celelalte sunt companii private si nu li se poate impune vr