Si-a adunat putinele boarfe care-i mai ramasesera chiar in fata usii, pe unde, odata, putea sa intre si sa iasa nestingherit. De doua saptamini insa, ceea ce se chema casa lui a ramas ferecata. Batrinul nu mai are voie acum decit sa priveasca indelung usa metalica - platita cu pensia lui - incuiata de propria-i fiica. Si sa se consoleze cu ideea ca, desi patul pe care-si odihneste anii e scara blocului, macar e aproape de copii in ceasul de pe urma. Sabin Bulica are 70 de ani. De loc e din comuna Sopot, sat Sirsca. Dar casa in care a trait cu nevasta si cu cei trei copii nu o mai are de mult. „Am vindut-o. Asa mi-au zis copiii. Se mutasera la oras, nevasta se despartise de mine, casa nu le mai trebuia, iar eu singur nu puteam s-o mai duc. Ziceau ca au ei grija de mine, numai s-o dau. Si-am dat-o. Dup-aia, sufletu'! Lor nu le-a mai pasat, m-au lasat in plata Domnului“. Citiva ani, batrinul a lucrat ca paznic la ciobani. Ii dadeau si casa, si masa. Omului ii placea, mai ales ca avea si el cu cine schimba o vorba, acolo, sa nu crape de singuratate. Iar la doua-trei saptamini, dupa ce aduna niste banuti si ceva in traista, venea la oras, la Craiova. „Treceam pe la toti, si la baiat, si la fete - ca am doua, Lucica si Constantina. Le duceam si eu ce puteam, lapte, brinza, oua, niste faina de porumb. Cit puteam sa pun deoparte pentru ei. Mie mi-ajungea putin, ce sa mai intre intr-un sac de oase?... Dar ei sint tineri, au si copii. Si-apoi, mincarea cea mai sanatoasa tot aia de la tara e“. Niciodata nu raminea batrinul prea mult in vizita. Nu voia sa cada pe capul tinerilor, sa-i incurce. Venea, aducea si pleca inapoi, la treaba lui. Copiii i-au lasat doar patura de moarte In citiva ani insa, batrinetea si-a spus cuvintul. Picioarele nu l-au mai tinut, miinile nu l-au mai ajutat. Cind nu a mai putut munci, batrinul si-a adunat putinul pe care-l avea si a venit la oras. „Sa