In anii trecuti, am vazut cu ochii mei profesoare care si-au vindut la florarii, la preturi de dumping, buchetele de flori primite de la elevi in prima zi de scoala. Pentru sistemul educational romanesc, acest fapt e un amanunt, dar nu dintre cele mai neimportante.

Incepind cu mijlocul lunii septembrie, politicienii se vad mai mult decit de obicei. Si asta nu se intimpla numai din cauza ca incepe o noua sesiune parlamentara. Incepe si scoala, iar acest detaliu este important, inclusiv pentru politicieni.

Descinderile acestora in scoli sau, spre sfirsitul lunii, in universitati sint un prilej cum nu se poate mai nimerit de a se trage in poza alaturi de „tinerele mladite“ ale neamului. Desi spun unii despre altii ca ar fi niste prostanaci, sa nu cadem totusi in capcana de a spune asa despre politicieni. Deranjul lor de a merge la deschiderea anului scolar sau academic nu e in zadar.

La fel au invatat politicienii, dupa citiva ani de deruta ateista de la inceputul deceniului trecut, ca a merge la biserici si a te afisa in compania preotilor (de preferinta ortodocsi) e benefic pentru ei.

Copiii, preotii si bisericile confera notorietate. Chiar asa stau lucrurile. Pentru un personaj care vrea sa conteze in politica, e aproape o imprudenta sa nu se arate preocupat de soarta unei scoli ori chiar a scolii, in general, sau de stadiul in care se afla constructia unui sfint lacas.

Numai ca, de regula, ecuatia Romaniei educationale se opreste la acesti termeni si rau face, fiindca nu isi gaseste rezolvarile adecvate. Ci, mereu si mereu, solutii de moment care incheaga un nefast cerc vicios de-a dreptul.

In 2004, an electoral, inceputul anului scolar a fost memorabil. Cei aflati atunci la putere au crezut ca isi vor prelungi sederea in fruntea bucatelor daca vor vampiriza si scoala. Nu le-a iesit, si macar ace