Ma numesc Florenta Speranta, am 12 ani si sunt eleva in clasa a VI-a. Totul a pornit acum cativa ani, cand mama a adus revista "Formula As" acasa.
Atat mama, cat si tata gasesc revista extraordinara. In ceea ce ma priveste, eu am gasit rubrica "Din lumea necuvantatoarelor". O urmaresc la fiecare aparitie. Unele din intamplarile povestite m-au facut sa lacrimez, altele m-au facut sa privesc cu ochi mai buni, mai intelegatori lumea necuvantatoarelor, iar alte intamplari citite m-au facut sa scriu si eu propriile mele intamplari cu animale. Pe aceasta cale va multumesc ca existati si-mi incantati sufletul.
Spicky
Intaia mea prietena a fost o broscuta testoasa. O alintam Spicky. Am primit-o in dar acum patru ani. Era micuta, cu o carapace verde inchis si urechile rosii. Fiindca era vara, am pus-o intr-o cadita de baie. I-am pus jucarii de plastic si pietre ca sa nu se simta singura. Se juca cu ele, le musca... Cand ii schimbam locul unde traia, umpleam vana cu apa si o puneam acolo. Era lumea ei! Inota sus, jos si zgaria vana. Sa nu mai spun ca avea niste gheare...
Ii placea sa fie mangaiata. Ii spuneam toate necazurile si bucuriile. Ma asculta foarte atenta, lungindu-si gatul spre mine. Cu timpul a mai crescut, statea intr-un lighean. Nu era broasca testoasa de uscat, dar ii placea sa umble prin toata casa. Prima oara cand am scos-o din lighean a cercetat sufrageria, baia, debaraua si bucataria. Dar si-a ales un loc anume: in sufragerie, sub tevile de calorifer. Dormea ore in sir acolo, fiindca era cald. Vara iesea pe balcon si statea la soare, cu picioarele si capul dat pe spate. Se bronza (sau se incalzea), nu cumva sa existe vreun loc in care sa nu o atinga soarele. A crescut foarte mare si nu mai facea fata conditiilor pe care i le asiguram. Atunci, de nevoie, am hotarat sa-i gasim un loc de viata mai bun. Am cautat pe cineva
