In Romania, daca lauzi pe cineva in ziare sau la tv, toata lumea zice ca ti-ai luat spaga. Patroni de presa, colegi de breasla, oameni de fotbal sar la gatul tau sau, dupa caz, te barfesc de nu te mai spala nici Dambovita. M-am contaminat de tot cu semnificatia crestina a zilei de duminica.
De cand m-a “oropsit” ProSport cu rubrica in aceasta zi sfanta si de cand comentez meciuri de fotbal dupa-amiaza, putin dupa ce lumea vine de la biserica, mai ca imi vine sa las deoparte toate blestematiile de zi cu zi ale fotbalului si sa mai pomenesc si de cele bune.
Ar fi destule, da’ ma apuca lehamitea cand ma gandesc la ce poate urma. Daca-l laud pe Razboinicu’ luminii pentru ca a facut case la oropsitii apelor din Vrancea, mai ca-mi aud urlete ca mi-am luat spaga de la el. Sau ca dau cu bidineaua la imbunatatirea imaginii unui politician.
Or, in cel mai fericit caz, am parte de zambete ironice de fiecare data cand merg la redactie incaltat cu pantofi noi. In paranteza fie spus, n-am schimbat vreo vorba in viata mea cu vulturu’ preschimbat din razboinic, care la randu-i se trage din urs.
Rad de el in fiecare seara cand il aud laudandu-se la tv cum isi bate joc de fiscul roman, dar cine m-ar mai crede? Mai departe, daca spun ca are si Mircea Sandu dreptul la o particica din meritul victoriei de la Constanta, mi-am dat foc la valiza inainte sa ajung la explicatii.
Pe sefii mei nu-i mai conving nici jurand in altar ca nu mi-am luat cel putin o mie de parai de la Nas. Prietenii din breasla ma vor injura la telefon inca de dimineata, iar unii conducatori din fotbal vor adormi convinsi ca am tras vreo doua sprituri recente cu nea Traian si d’aia. Basca foloasele...
Degeaba strig: mai, oameni buni, sunt eu, acela pe care il cunoasteti de multi ani. Degeaba. In cel mai bun caz pentru reputatia mea vor zice ca m-am
