- Istoric - nr. 179 / 12 Septembrie, 2005 Astazi, 10 septembrie 2005, se implinesc 133 de ani de la trecerea in eternitate a Eroului-simbol al natiunii romane de la 1848-1849 din Transilvania, AVRAM IANCU, "Craisorul Muntilor". S-a nascut la Vidra de Sus, in Muntii Apuseni, din parintii: tata-Alexandru Iancu si mama-Maria Vila, in anul 1824. Din pacate, luna si ziua nasterii nu sunt cunoscute. In Enciclopedia Romana, tomul II, Sibiu, 1900, pag. 758, omul de cultura Corneliu Diaconovich, mentioneaza: "Era plin de spirit, avea un temperament specific motilor, ganditor si scurt la vorba". AVRAM IANCU a fost sufletul Revolutiei Romane din Transilvania anilor 1848-1849 si a condamnat uciderea de catre armatele kossuthiste, miseleste, prin impuscare, spanzurare, decapitare, inecare si cu batele, a peste 40.000 de romani si incendierea a peste 250 de sate romanesti din motive si ura etnica, pentru ca au refuzat umilinta si ungurizarea fortata. Dupa terminarea studiilor superioare de drept, la Cluj, in anul 1848 AVRAM IANCU vine la Targu-Mures, unde a practicat avocatura, in calitate de cancelist la "Tabla Regeasca", timp de doi ani. A pus "pumnul in calea furtunii" nobililor unguri care amenintau cu iobagia si pierderea fiintei nationale in Transilvania, sub aspect economic, social, cultural, religios si uman. In "Testamentul" sau, scris la 20 decembrie 1850, AVRAM IANCU marturisea: "Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum, durere fara mult succes, ba tocmai acum vad, ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac in nimica". Marturiile vremii dovedesc ca ultimele zile ale vietii, AVRAM IANCU si le-a petrecut in localitatea Baia de Cris, judetul Hunedoara, la familia covrigarului Ioan Stupina. Aici se culca pe o targa (prici), apoi canta doine de dor si jale, cu o rara maiestrie, din fluierul sau iubit. In di