Jeffrey Eugenides, Middlesex, roman, traducere si note de Alexandra Coliban-Petre, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 608 pag.

Iata ca marile romane, la acest inceput de mileniu, vin mai ales din America. Lunga traditie literara a Batranului Continent, care a dat tonul timp de sute de ani in naratiunea cuprinzatoare, pare in pierdere de suflu, obosita. Scriitorii din Vestul european prefera bajbairea prin subterane psihice cu lumina artificiala, zbaterea intre laturile eternului triunghi amoros, exercitii la paralelele inegale ale relatiei parinti-copii (in care parintii, iubiti si detestati in proportii variabile, n-au niciodata dreptate), jocurile livresti cu hopuri eseistice agasante puse in calea actiunii. Oglinda ce ar trebui "purtata de-a lungul unui drum" se tot opreste devenind lupa, sau cel ce o poarta e mai tentat sa se vada in ea pe sine decat drumul, fiindca, dincolo de autobiografie, imaginatia ii e mioapa. Dar pe noi, cititorii de azi, tocmai "drumul" ne intereseaza iar. Am redescoperit gustul povestii lungi si pline de intamplari neobisnuite, al lumilor fictive in care, odata absorbiti, traim prin personaje existente si experiente verosimile. E vremea marilor povestitori "realisti". Si cei mai multi sunt acum, daca nu ma insel, americani: varstnici, precum Philip Roth, recent disparutul Saul Bellow sau William Gaddis, dar si nume noi, ca Jonathan Franzen (al carui foarte bun roman tragi-comic, Corectii, a fost tradus anul trecut tot la "Polirom") sau acest uluitor Jeffrey Eugenides. Cand a debutat, la 33 de ani, in 1993, cu Sinuciderea fecioarelor, lumea a recunoscut in el un nou "monstru sacru". Romanul a avut un succes rasunator, a fost tradus imediat in multe limbi si ecranizat de Sofia Coppola. Succesul nu i s-a urcat insa lui Eugenides la cap. Pentru cel de-al doilea roman (care, se stie, e cel mai important din cariera unui autor