- Istoric - nr. 179 / 12 Septembrie, 2005 Intr-o scrisoare datand din jurul anului 100 i.Hr., un personaj proeminent al Romei isi exprima resemnarea in fata varstei inaintate si nemultumirea ca nu poate citi singur, ci numai ajutat de sclavii sai. Seneca pretindea ca a citit "toate cartile Romei" privind printr-un recipient plin cu apa ce marea literele. Prima mentionare a ochelarilor a aparut in 1289, intr-un manuscris apartinand familiei italiene Popozo, in care se mentioneaza: "Batranetea m-a afectat atat de mult, incat nu mai pot vedea fara lentile, ochelari." Un moment important in evolutia ochelarilor l-a constituit lentilele concave, care corecteaza miopia (pentru vederea de aproape), in secolul al XVI-lea. Insusi papa Leon al X-lea ii folosea la vanatoare, considerand ca il ajuta sa vada mai bine. Primii ochelari erau din cuart, cele optice inca nu erau descoperite. Treptat, ochelarii au inceput sa fie folositi, tot mai des, in Italia, Germania, Franta, Spania, Olanda etc. In Anglia functiona inca din 1629 o companie producatoare de ochelari. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, lentilele erau biconvexe (cu doua fete convexe opuse, ca si la lupa). La inceputul secolului al XX-lea, opticienii au observat ca lentilele-menisc (o fata convexa si cealalta concava) deformeaza mai putin formarea imaginilor stigmatice (imagini perfecte). O problema care a dat multa bataie de cap confectionerilor de ochelari a fost cadrul de sustinere a lentilelor. Astfel, spaniolii din secolul al XVII-lea isi legau ochelarii de urechi cu ajutorul unei panglici de matase. In secolul al XIX-lea a fost introdus, in Anglia, monoclul. Purtarea acestuia a devenit o adevarata moda in Europa, mai ales in lumea aristocratilor din Austria, Germania, Rusia etc. Dupa Primul Razboi Mondial, monoclul a cazut in dizgratie. Secolul al XX-lea a atras dupa sine constientizarea necesita