- Editorial - nr. 179 / 12 Septembrie, 2005 Dupa ce industria romaneasca a fost vanduta la fier vechi, iar agricultura distrusa cu ura si cu patima, a venit randul armatei, o institutie in care cetateanul a avut si mai are o mare incredere. Cu o oarecare neliniste in suflet, ma intreb: oare va urma si Biserica Nationala? Potrivit unui proiect de lege, in curand "glontul patriei" va rugini pe teava pustii, datorita faptului ca tinerii Romaniei nu vor fi obligati sa faca armata, incepand cu 1 ianuarie 2007. Adio, catanie! Adio unei scoli de barbatie, rabdare, demnitate si onoare! In conceptia romanului conservator din fire, catania reprezenta, pentru un tanar, cel mai serios examen de viata. Odata absolvent, intrai in randul barbatilor adevarati, puteai sa-ti intemeiezi o familie, o randuiala. Pana anul trecut, incorporarea era precedata de o adevarata sarbatoare: balul recrutilor, ramas bun de la parinti, rude si draguta. Apoi, cu valiza, obligatoriu din lemn, te prezentai la comisariat, unde un delegat te prelua si te ducea la regiment, mai nou, recrutii se duc singuri la poarta unitatii militare. Acolo, incepea un program dur de instructie, de pregatire fizica si psihica, iar cand iti venea asa, cateodata, chef sa-ti iei lumea in cap, gradatii te puneau sa canti "La umbra la stejerel, frumos doarme-un infanter, / Ma duc, mama, sa-l mangai, / Nu te duce, fata mea, infanteria-i arma grea…". Ca apoi sa auzi comanda "Aviatia inamica la joasa inaltime!", fiind obligat sa te arunci pe burta, oblu intr-o balta. Dupa o perioada, urmau garzile, plantoanele, marsurile, alarma pe timpul noptii, bestialitatea unui sergent semianalfabet, care striga "Arde sergentul!", asta insemnand ca trebuie sa-i duci o cana cu apa, te aducea in situatia sa tragi cu pusca dupa avioane. Sa nu mai spun de muncile in agricultura sau pe santiere. Iar la un moment dat, armata ti se parea frumo