Nu-i de glumit cu manelele. Nici cu vecinii care se cearta. Nici cu tramvaiul care ne trece pe la fereastra. Poluarea sonora e caz de stres si de boala. Trebuie sa invatam sa ne aparam linistea
O stafie ne bantuie de la o vreme viata: zgomotul. Nevazut dar prezent, il intalnim pretutindeni. Acasa, la serviciu, in vacanta, pe malul marii, pe varf de munte, dusman al sanatatii si-al nervilor. Galagia lumii moderne ne imbolnaveste. Este una din marile componente ale stresului. Ucigasa linistii, fara de care viata devine un chin. Fara liniste ne pierdem identitatea, miezul fiintei, echilibrul interior. O destabilizare periculoasa care trebuie oprita la timp.
Zgomotul si furia
Cine nu viseaza in zilele noastre la liniste? La o clipa de pace, in care sa se regaseasca pe sine, negandindu-se la nimic? Nici un zgomot, nici un scandal, nici o agitatie. Sa-ti sprijini picioarele de un trunchi de copac, sa-ti umpli plamanii cu aer curat fara sa te gandesti, nici la azi, nici la maine, sa existi, pur si simplu. Sa lasi timpul sa curga pe langa tine domol... Ce bine ar fi! Ce minune! Dar cum sa fii linistit cand viata e o nesfarsita cursa cu obstacole? Munca. Gospodarie. Copii. Sotul. Sotia. Iubita. 24 de ore nu ne ajung ca sa facem ce avem de facut. Cat despre cultura, citit, intalniri cu prietenii sau rudele apropiate, toate astea sunt simple vise. Seara ne grabim sa deschidem televizorul si prin micul patrat al ecranului se napusteste in casa toata nefericirea lumii. Dramele altora, peste dramele noastre. Incheiem ziua rasucindu-ne in cearceafuri, nelinistiti, iar somnul intarzie sa vina...
Problema cea mare e faptul ca omul nu poate trai fara liniste. Ca dorul de liniste creste, in aceeasi masura in care sporeste nelinistea: galagie la locul de munca, galagie pe strada, galagie la vecini. Milioane de oameni poarta la lucru casti de prote
