Doamna Sanziana Pop,
Indraznesc sa va solicit atentia pentru ca sunteti ultima mea speranta si singura persoana care ma poate ajuta. Eu nu vreau sa va cer ajutor material, ci doar va rog sa ma ajutati sa-mi gasesc mama.
Ma numesc Balasa Ioana Claudia, am 20 de ani si va scriu de dupa gratiile reci ale Penitenciarului Rahova. Sunt aici de circa 6 luni si sunt condamnata la 7 ani si 6 luni inchisoare, pentru talharie. Pana acum doi ani, eram un copil normal, care avea alaturi o familie si un viitor. Insa totul s-a spulberat intr-o clipa. Viata mea s-a schimbat brusc, in momentul in care am luat calea "mortii albe", a drogurilor. Drogurile, care au dus la pierzare mii sau poate milioane de tineri, asa cum m-au lasat si pe mine fara familie. Pentru mine, asta este cea mai grea pedeapsa: sa fiu singura si sa nu-mi fie mama alaturi. Ei, mamei mele, i-am spulberat orice speranta, orice vis pe care-l avea pentru mine, singurul ei copil. Am incercat pe toate caile sa o gasesc, sa-mi pot cere iertare fata de ea, dar toti cei pe care i-am rugat sa ma ajute m-au refuzat. Singura mea sansa de a o gasi este revista dvs. De ce cred asta? In primul rand, pentru ca dvs. ajutati multa lume si, cu siguranta, veti tresari si la suferinta mea. Dar mai este un motiv: mama este o cititoare fidela a revistei "Formula As", fiind singura revista pe care o cumpara duminica, nelipsindu-i nici un numar al revistei. Marea mea rugaminte este sa-mi publicati o scrisoare pe care i-o adresez, in care sa-i spun cat de rau imi pare pentru ce am facut si cata nevoie am de sprijinul ei.
Mama, iarta-ma!
Stau acum intre patru pereti reci si goi, la fereastra cu zabrele a unei camere din Penitenciarul Rahova. Ma uit fix intr-un punct, iar chipul tau imi apare in fata ochilor, ochi care nu stiu sa mai faca altceva decat sa planga. Plang de dorul tau, maicuta mea. Mi-e
