Cand au luat Sanatatea, liberalii si-au facut singuri, in muschii fesieri, o injectie cu antrax, zis si buba-neagra, pe romaneste. Normal ca acum ii doare capul, iar analizele de imagine arata ca dracu'. L-au cautat, l-au gasit! Intr-un guvern monocolor, treaca mearga, n-ai incotro, dar intr-unul de coalitie nu-i obliga nimeni.
La fel s-a pacalit si PNT-ul, la vremea lui si apoi a dat acatiste ca a gasit UDMR-ul sa-l scape de Sanatate, ca de o boala grea. Cu electoratul sau stabil, Uniunea n-avea a se teme de injuraturile pacientilor, de protestele medicilor sau ale distribuitorilor de medicamente. Nicaieri in lume publicul nu e multumit de sistemul sanitar.
Medicina costa tot mai mult, pe masura ce performantele cresc, iar oamenii vor ce-i mai bun, fiindca e viata lor in joc. Rationalizarea e inevitabila si de aici conflictul intre administratie, oricare ar fi ea, si beneficiarii serviciilor.
In Romania, se adauga probleme nerezolvate in zeci de ani: dotarile proaste, saracia societatii, cei mai slabi indicatori de sanatate si cel mai mic consum de medicamente din Europa. Nici sistemul de Sanatate nu se simte prea bine. Nascut la betia puterilor politice care s-au succedat, are malformatii care-i pun viata in pericol.
E un monstru: centralizat, ca in comunism; fara concurenta interna, intre furnizorii de servicii sau externa, cu case de asigurari private; fara alte criterii de performanta decat incadrarea in buget; fara stimulente pentru cei ce merg bine, fara riscuri pentru cei ce merg prost... te si miri ca o mai duce de la o luna la alta.
Asigurarile au fost, initial, concepute ca un sistem autonom, tocmai pentru a putea lua decizii impopulare, fara riscuri politice. Lacomia a fost insa mai puternica decat prudenta: nu-i de colo sa conduci o ,banca" si sa poti oferi mii de posturi clientelei de partid. E
