Dupa ce a inscris primul gol cu Farul din pozitia de mijlocas dreapta, Romulus Miclea a mai punctat de doua ori intr-un final in care antrenorul Ionut Popa l-a mutat pe stinga Tare mult s-a temut Poli de meciul cu Farul! Si a avut si de ce. Constantenii au "ascuns" mingea in citeva momente, demonstrind ca pot deveni candidati la titlu in ipoteza in care vor extinde serios perioadele de joc abil, cu devieri si demarcari ametitoare. Duminica insa, "rechinii" au reusit acest lucru doar in citeva momente, cazind la final victime lui Romulus Miclea, ce a reusit sa compenseze toata lipsa de inspiratie a coechipierilor sai de faza ofensiva. Din punct de vedere tactic, nimic surprinzator, atit Ionut Popa cit si Petre Grigoras abordind dispozitivele pe care le-au utilizat in ultima perioada: "4-1-4-1", respectiv "4-4-1-1", cu roluri clare. De ambele parti, fundasii laterali au stat la cutie, blocind "volantii" adversi, unicele virfuri impinse au fost preluate de clestele stoperilor, iar in linia mediana, in afara disputei clasice dintre perechile de mijlocasi centrali (Todoran - Rednic, Apostol - Mitruc), a aparut si duelul celor doi jucatori pozitionati oarecum diferit (cei doi de "1" in afara atacantilor din sistemele precizate) Gavatorta - Cristocea. In conditiile in care lincezeala a dominat startul, primul care a mutat a fost Grigoras, ce a facut rocada Florea - Pascovici, ultimul fiind trimis la mijloc pentru a forta atacul, mai ales ca avea si un important avantaj de gabarit fata de Toma. Trezirea lui Miclea l-a facut insa pe Grigoras sa mute la loc, Pascovici fiind retras pentru a-l tempera pe mijlocasul iesean. In zadar, Miclea a reusit sa-l pacaleasca in minututl 32, la o faza banala atit pe internationalul ce a jucat si in Copou, cit si pe celalalt fost jucator al lui Poli ajuns pe malul Marii, Barbu, si sa deschida scorul. Egalarea rapida de dupa pauza a fost semn