Nici gustul puterii, dulce chiar si pentru cel mai umil calugar din turma lui Teoctist, nu i-a schimbat lui Tariceanu natura moarta de politician fara vocatie. Daca e sa-l judeci dupa gesturile din ultima perioada, doar onoarea il mai obliga sa nu-si ia ramas-bun.
Ca individ inspira onorabilitate. Tinuta, expresia fizica, vorba si toate celelalte ingrediente ale aparentei il califica usor pentru un loc de top in highlife-ul dimbovitean. E perfect adaptat lumii subtiri a celor suficienti lor insisi. E parte din acea clasa pe care si-o creeaza orice societate pentru care aceasta din urma exista doar pentru a-i plati dividende.
De aici si definitia politicii pe care membrii ei o impartasesc dincolo de orice coloratura ideologica. Pentru alde Tariceanu, el fiind personajul in discutie, politica e mai degraba un moft pe care se cheltuie doar pentru ca-si permite. Un bonus de imagine si confort psihologic fara nici o legatura cu binele public pe care, in fapt, politica il presupune in cel mai pur sens al cuvintului.
Nu, pentru Tariceanu politica nu e nici destin, cum ar fi pentru un Ion Iliescu, nici festin al ideii de putere, cum e cert pentru unul ca Adrian Nastase, ci doar un frumos disconfort. Sint lucruri pe care probabil le simt intr-un fel sau altul la Tariceanu marea majoritate a celor care il judeca in sondaje.
In cele aproape noua luni de cind e la putere, Tariceanu a reusit, ca om politic, performanta negativa de a incasa de unul singur tot ce inseamna decontul erodarii unei guvernari. Analiza facuta pe baza ultimului sondaj INSOMAR, realizat la sfirsitul lui august si inceputul lui septembrie, publicat ieri, arata acest lucru intr-un mod cit se poate clar.
Nici un alt actor important al puterii, ba, mai mult, nici macar vreunul de-al opozitiei, nu sta de la ultimele alegeri incoace pe o curba descenden
