Presedintele Viktor Iuscenko a demis guvernul condus de Iulia Timosenko in urma celei mai grave crize politice izbucnite dupa victoria revolutiei portocalii. Cu formarea noului guvern a fost insarcinat Iuri Ehanurov. Criza a fost declansata de declaratiile sefului administratiei prezidentiale, Aleksandr Zincenko, care a acuzat de coruptie apropiati ai presedintelui Iuscenko, in frunte cu secretarul Consiliului National pentru Securitate si Aparare, Piotr Porosenko.
Dupa o saptamana de scandaluri politice cu demisii, destituiri, acuzatii nedovedite de coruptie si amenintari cu tribunalul pe motiv de calomnie, se naste intrebarea daca trecerea de la un regim autoritar la unul cu adevarat democratic, in care deciziile se iau in echipa, nu e la fel de dificila ca trecerea de la economia planificata la cea de piata. E nevoie nu doar de o revolutie, fie ea si portocalie, pentru a invata noile reguli. Mai ales cand ai de a face cu o cultura politica post-sovietica care nu stie de checks and balances. Bunavointa sa existe. Ceea ce nu a fost cazul la Kiev. Acolo, abia ce s-au asezat in fotolii de comanda revolutionarii portocalii, ca au si inceput divergentele. Certurile si scandalurile au ingropat sperantele manifestantilor care inghetau pe strazile Kievului asta-iarna, scandand lozinci impotriva regimului corupt patronat de Leonid Kucima.
Istoria Ucrainei independente este sinonima cu istoria luptei dintre clanuri. Aceste clanuri sunt mostenite din perioada sovietica. Marii protagonisti ai inclestarilor pentru controlul tarii sunt clanurile din Dnepropetrovsk si Donbas. Chiar si revolutia portocalie a fost o inclestare intre clanuri. Clanul din Donbas, care controla autoritar tara din 2001, in frunte cu premierul Viktor Ianukovici, contracandidatul lui Iuscenko, a fost infrant de o coalitie de clanuri si grupuri din alte regiuni ale Ucrainei. Sigur ca t
