Zilele acestea, între 14 si 16 septembrie, zeci de sefi de state si guverne, ministri si înalti demnitari din peste 170 de tari se vor întâlni la New York. Diplomati, experti si reprezentanti guvernamentali au încercat, în prealabil, în ultimele 6 luni, sa gaseasca, la capatul a nenumarate runde de negocieri, solutiile care sa întruneasca consensul. De fapt, reflectia a început cu mult înainte, diferite proiecte de revitalizare a organizatiei existând aproape imediat dupa înfiintarea sa, în 1945. In 1994 a fost stabilit un “Grup de lucru deschis” pentru reforma ONU în care nu s-a convenit nimic timp de mai bine de 10 ani, fiind poreclit “Grupul de lucru care nu se va inchide niciodata”. Apoi, secretarul general ONU, Kofi Annan, a creat, în noiembrie 2003, un “Grup de lucru la nivel inalt” (High Level Panel) compus din 16 fosti demnitari din toate regiunile lumii, care au întocmit un raport, în 2004, continând un numar de recomandari egal cu numarul de dalmatieni din povestea celebra. Gândurile s-au cristalizat însa în ultima perioada, când statele au început sa îsi formuleze pozitii nationale, acestea însa s-au coagulat tot în dimensiuni regionale sau pe afiliatiuni de nivele de dezvoltare. In prezent exista 3 grupuri mari, fiecare cu propunerile sale de reforma si adaptare a ONU. Totusi, în interiorul fiecarui grup, care pare omogen din afara, exista disensiuni si tensiuni, ceea ce a complicat si mai mult negocierile.

Reforma ŕ la carte sau reforma la pachet

Secretarul general, Kofi Annan, a structurat dezbaterile prin documentul de 87 de pagini lansat in martie anul acesta, intitulat in Larger Freedom. Sunt propuse 4 directii de actiune pentru reforma sistemului international si sunt totodata puse pe masa deciziilor tarilor membre o serie de optiuni de actiuni colective privind dezvoltarea, securitatea si amenintarile teroriste la adresa libertatii,