Ministrul de toamna al Finantelor si-a prezentat intentiile, ideile legate de viitorul fiscal si bugetar al economiei romanesti, fara a furniza insa cifre sau date. La prima citire a discursului, am fi tentati sa ne descretim fruntile si sa spunem ca avem un ministru pentru care politica fiscala nu este doar instrument de colectare a veniturilor la bugetul de stat, ci si sprijin in dezvoltarea economica a unei tari in tranzitie. Declaratii de genul … “vrem un deficit bugeta

Ministrul de toamna al Finantelor si-a prezentat intentiile, ideile legate de viitorul fiscal si bugetar al economiei romanesti, fara a furniza insa cifre sau date. La prima citire a discursului, am fi tentati sa ne descretim fruntile si sa spunem ca avem un ministru pentru care politica fiscala nu este doar instrument de colectare a veniturilor la bugetul de stat, ci si sprijin in dezvoltarea economica a unei tari in tranzitie. Declaratii de genul … “vrem un deficit bugetar dedicat infrastructurii”, … “vrem sa crestem baza de taxare”, … “rolul impozitului pe terenul agricol nu este atat de a aduce bani la buget, cat acela de a determina exploatatii agricole eficiente”, … “majorarea unei taxe nu rezolva problema banilor necesari”, … “nu vrem sa reducem cererea agregata generata de nevoia de investitii” nu fac decat sa sprijine ideea conform careia noul oficial considera, in sfarsit, ca si statul, prin politicile promovate, nu doar mediul privat, trebuie sa puna umarul la reconstructia unei economii. Dar experienta si, mai ales, datele statistice ne fac sa punem sub semnul intrebarii adevaratele motivatii ale noii viziuni fiscale. Ultimele cifre arata ca evolutia economiei nu este atat de imbucuratoare. In primul semestru al anului, economia a crescut cu doar 4,9%, productia agricola a scazut cu peste 7% fata de aceeasi perioada a anului trecut, importurile