Ne-am suparat teribil cand un analist american ne-a plasat "la fundul gramezii", cu o expresie cam rugbistica, e drept. Iata-ne acum aproape de marginea Coridorului IV al sistemului integrat european de autostrazi. Acum vreun an sau mai mult, au aparut cele doua proiecte, Brasov - Bors (Bechtel), si celalalt, prin Pitesti - Sibiu - Nadlac. Cum sustinatorii unuia sau ai altuia nu s-au inteles, s-a cazut de acord sa se construiasca doua autostrazi. Povestea mi-a amintit anecdota cu tunelul. Cum se construieste un tunel? Depinde: la ei, doua echipe incep de la cele doua capete, sapa si, cand se intalnesc, tunelul e gata. Si la noi? Aici se sapa, tot asa, de la cele doua capete si daca echipele se intalnesc rezulta un tunel. Daca nu se intalnesc, atunci rezulta doua tuneluri. Cum la noi opiniile, desi aparent se intalnesc, de fapt nu "se pupa" niciodata, trebuie sa construim totul in cel putin doua exemplare. Doua tuneluri, doua autostrazi, doua economii de piata, doua democratii, una mai originala decat alta, si asa mai departe. Numai ca, tot construind noi asa, in dublu exemplar, nu iese nimic, de fapt, caci cuvantul "a construi" e, in cazul nostru, un dulce eufemism, in realitate se construieste din gura, ca aceea nu ne doare si nici nu ne oboseste prea tare. Nu iese nimic inauntru, dar, atenti la lupta de "opinii", nu mai vedem cum, in jur, traseele principale ne ocolesc, istoria adica, nici ea, nu ne mai ia tocmai in seama, cum un adult nu ia in seama hachitele unui copil. Si nimerim astfel mereu pe coridorul cinci, in cazul cand cele principale sunt patru, sau sase sau sapte, daca e vorba de mai multe imprejurul nostru. Va mai amintiti conducta de petrol, proiectata - la noi - sa treaca de la Marea Caspica, prin Romania, spre Vest? I se fixase si traseul in amanunt, exista la Cotroceniul lui Emil Constantinescu un specialist care facea studii si ducea tratative cu