Asa cum s-a mai intamplat in istoria recenta, numai un dezastru, precum uraganul Katrina, care a devastat sudul SUA, poate deschide calea acceptarii oficiale a unei noi realitati ecologice, respectiv fenomenul schimbarilor climatice. Statisticile arata ca, daca intre 1950-1959 in intreaga lume s-au produs 13 catastrofe provocate de clima, in perioada 1990-1999 s-a ajuns la 74, iar in deceniul in curs numarul lor va fi mult mai mare. Intr-adevar, problema unei tendinte evidente de incalzire a climei in ultima patrime a veacului trecut, mai ales ca urmare a actiunii factorului antropic, generatoare de fenomene meteorologice extreme (uragane, ploi diluviene, inundatii, canicula, seceta severa s.a.), a impartit in doua pozitii deopotriva specialistii si oamenii politici. Societatea civila si marea majoritate a oamenilor de stiinta (etichetati adesea drept “alarmisti”), pe baza datelor tot mai evidente ale cercetarilor, si-au manifestat ingrijorarea fata de asemenea evolutii si au facut presiuni (in mare parte eficiente) spre evaluari relevante si adoptarea de masuri adecvate. Rezultatele s-au vazut atat in plan national, cat si la nivelul cooperarii internationale.

Dimpotriva, rezistentele venite mai ales din zona economica au generat grupuri de presiune, asa-numitul lobby “negru” (Western Fuels Association, finantat deschis indeosebi de marile companii petroliere) si think tank-uri conservatoare care neaga o asemenea tendinta si lanseaza o campanie de dezinformare, exploatand mai ales unele rapoarte contradictorii. Ele dau o aparenta de seriozitate, pentru a face o contrapondere studiilor stiintifice scrupulos verificate. Indiferent insa de sustinerea lor mediatica, realitati meteorologice precum cele traite recent de intreaga planeta (uragane in America si Japonia, inundatii catastrofale in Europa Centrala si de Est si in Asia, seceta excesiva si incendii d