Motto:

Omul-ceafa vine dinauntru,

el vine de dincoace

si inca de mai aproape de dincoace.

Odata venit,

nu se mai stie cine-a venit

si cine intr-adevar e de-aici

si inca de mai aproape de aici

este.

(parafraza dupa Nichita Stanescu)

A aparut dupa Revolutia din decembrie 1989. Momentul exact e greu de stabilit; cert este ca la un moment dat - cred ca prin 1992 - m-am pomenit ca el exista. Oricum, in Romania e in mod cert un produs de serie postrevolutionar.

Invazia

Cred ca primul pe care l-am intalnit era un traficant de valuta, in perioada aceea in care schimbul valutar oficial era inca sub controlul statului. Cunosteam deja cativa valutisti, la care mai apelam uneori, dar pana atunci mi se pareau cu totii oameni obisnuiti, adica de toate felurile. Poate de aceea nici nu am remarcat prima aparitie a Omului-ceafa. Dar era acolo: cu colacii de grasime la ceafa, cu freza periuta, cu falci de buldog, usor lasate si barbierite la sange, cu trei gusi incalecate ca la curcan, cu o burta saltandu-i greoi peste curea, cu lanturi grele de aur la gat si la maini.

In mod normal, in ochii mei ar fi ramas un valutist oarecare. Dar n-a trecut mult si l-am intalnit pe al doilea. Tot valutist (sau performer la “alba-neagra”?), tot cu colacii de grasime, gusa gelatinoasa, falcutele, lanturile de aur... Apoi pe al treilea - un patron de ghereta, al patrulea - alt patron sau valutist sau ceva pe-acolo. Dupa nici un an, deja l-am remarcat la televizor: Omul-ceafa se lansa si in politica Romaniei de tranzitie. Acum, la mai bine de un deceniu de la aparitia sa, specia Omului-ceafa pare omniprezenta. Il vezi pe strada, la televizor, in jeepuri negre, pe plaja, in banci comerciale... La o analiza mai atenta, vezi totusi ca de fapt Omul-ceafa nu supravietuieste in orice conditii. Aparenta lui omniprezen