Anatolie Paniş, Sfârşitul lumii, roman cu 4 subdiviziuni, Ed. Snagov, 2005. 256 pag.

Roman patetic, aluvionar cuprinzând printre altele o tragică poveste de dragoste: Domitie şi Condrat aspiră amândoi la iubirea Lidiei (care declară, provocator, că nu s-a mai culcat de un an cu soţul ei). Domitie îl aruncă sub gheaţa unui râu pe Condrat, dar după un timp acesta îşi face totuşi apariţia şi îl înjunghie pe la spate, cu un cuţit, pe Domitie. Sfârşitul unui om - aşa reiese din roman - poate fi considerat sfârşitul lumii.

În legătură cu sfârşitul propriu-zis al lumii există în carte o întreagă eseistică, metafizic-funambulescă, uneori cu o notă de sarcasm (ca în Cimitirul Buna-Vestire de Tudor Arghezi şi nu ca în recent apărutul Sfârşitul lumii al lui Tudor Călin Zarojanu). Anatolie Paniş nu se dezminte, rămâne acelaşi autor talentat şi plin de fervoare, uşor naiv (poate voit naiv) care îl cucereşte-copleşeşte-oboseşte pe cititor cu monologurile lui epico-eseistice arborescente.

Angelica Mihalcea Stan, Testul umbrei, postfaţă de Nicolae }one, Bucureşti, Ed. Vinea, 2005. 124 pag.

Angelica Mihalcea Stan, în prezent arhitectă, a fost remarcată ca poetă la 17 ani, în 1986, de Geo Dumitrescu, şi a publicat un prim volum de versuri Bumerang, în 1999, la Editura Cartea Românească. Cea de-a doua carte a sa, Testul umbrei, o prezintă, cum explică Nicolae }one inspirat în postfaţă, ca pe o ,fire tare", care vede totul, chiar şi ceea ce alţii preferă să ignore din laşitate. În versuri precise şi nervoase (inegale ca valoare, unele fiind compromise din cauza numărului prea mare de abstracţii) ea înregistrează tragedia infiltrată în banalitatea vieţii de fiecare zi.

Marian Drăghici, Negresa, poeme din Epocalipsă, Bucureşti, Ed. Vinea, 2005. 96 pag.

Poezie discursivă, remarcab