"Ai fost la vot?" "Am fost". Si pe cine ai votat, intreb eu. "Pa Basescu!" "Iti place?" "Imi place pa dracuâ, daâ l-am votat da-l in... ma-sii." Vorba unui personaj neamt al lui Marin Preda: "Tara frumoasa Romania, dar prea mult bida moti". Nea Marcel, ca si toti ceilalti, intrebuinteaza, de cateva sute de ori pe zi, formula lingvistica magica. E ca o tigara verbala. Ce astepti de la actuala putere?, il intreb pe Saselei. "Nimic. Sa-si umfle si astia burdihanuâ. Pe urma vin altii sa-si faca si ei plinuâ" Dimineti umede, cu fuioare de ceata pe dealuri. La pranz e arsita si aerul devine nisipos. Intre timp asist, privilegiat de pozitia balconului casei parintesti, cum se anima, greoi sau cu zvacniri, satul. In stanga am Politia, in dreapta Primaria, iar peste drum troneaza, intr-o tovarasie vicleana, biserica si carciuma, ambele rezemate de un teren fotbalistic cu iarba relativa. Singurul care se grabeste dimineata e un invatator pensionar, de cand il stiu cu aceeasi constitutie costeliva, confectionat cu maxima economie.
Intra in birtul care vinde si paine, cumpara doua franzele pe care le indeasa intr-o sacosa de musama si pleaca iutind pasul. Graba, imperecheata cu preocuparea zugravita pe chip, indica agenda de responsabilitati a unui prim-ministru. Acasa are doua gaini si o nevasta pensionara si costeliva ca si el. Intra apoi in carciuma, unul cate unul, mahmuri, drojdierii care erau beti aseara. Sa se dreaga.
Se dreg atat de consistent, incat la zece fix sunt beti din nou. Saselei (asa il cheama!) e si muncitor cu ziua la mine, asa ca ii acord o atentie speciala. Daca bea doar o bere, rezemat de tejghea, vine la lucru. Daca incepe cu o tuica si se asaza pe scaun, e pierdut. Banii dobanditi intr-o zi ii ajung la motopompa personala pentru doua zile de chef. Nea Marcel are 48 de ani. Toti rad de el pentru nevasta lui volanta. De nea Marcel
