În mod cert, aceasta a fost intenţia organizatorilor, primele momente ale Festivalului au fost dedicate creaţiei enesciene etalate cu participarea ansamblurilor noastre reprezentative, orchestra Filarmonicii bucureştene condusă de dirijorul Horia Andreescu, ansamblurile reunite ale Operei aflate sub conducerea dirijorului austriac Michael Boder. Au răsunat iarăşi cunoscutele Rapsodii, prima Simfonie în mi bemol major, ,eroica enesciană", de asemenea opera ,Oedipe" - opera vieţii, aşa cum a denumit-o Enescu însuşi - reluând montarea regizorului Petrika Ionescu, înscenare a cărei premieră a avut loc în urmă cu doi ani.

Îmbucurător este faptul că actuala ediţie a Festivalului continuă tradiţia recentă, de mai bine de un deceniu, a acestui eveniment artistic de anvergură internaţională. Mai mult decît atât, organizatorii actualei ediţii au avut în vedere faptul potrivit căruia imaginea actuală a Festivalului enescian trebuie cunoscută, trebuie să-şi facă loc, în mod firesc, în mass-media europene, internaţionale, trebuie să ajungă spre conştiinţa cetăţeanului Europei de azi. Pe lângă marile ansambluri, pe lângă marii muzicieni performeri ai momentului, au fost invitaţi, au răspuns invitaţiei, importanţi jurnalişti din presa europeană, de asemenea ziarişti ai marilor publicaţii de specialitate. Nu poţi să nu observi faptul potrivit căruia ediţii în şir, în deceniul din urmă, Festivalul enescian a rămas quasi necunoscut opiniei publice europene, iar aceasta deşi valorile performanţelor artistice s-au situat la nivelele supreme ale cotaţiilor internaţionale. Este adevărat, ,obrazul subţire" al Festivalului ,cu cheltuială se ţine". S-a investit şi se investeşte mult, pentru că se investeşte în cultură, în cultura naţională a unei societăţi dezabuzate de avatarurile unei tranziţii nesigure şi păguboase, tranziţie care - o ştim cu toţii - lasă traume importan