Dacă americanii au o calitate incontestabilă, aceasta nu poate fi decît adecvarea la realitate. Niciodată nu vei vedea un intelectual american deformînd lucrurile numai din dorinţa de a dovedi că, prin ideile sale, a avut dreptate. E vorba de un fel de smerenie faţă de chipul real al lumii, un fel de exigenţă pornită din legămîntul că, oricît de neplăcută ar fi realitatea, ea trebuie descrisă aşa cum este ea, şi nu aşa cum ne dorim noi să fie. Lecţia aceasta de umilinţă, manifestată printr-o fidelitate descriptivă ce nu caută să înfrumuseţeze lumea, lecţia aceasta europenii nu şi-au însuşit-o încă. În Europa mai domneşte ambiţia teoretică de a da lucrurilor chipul dorinţelor şi fantasmelor noastre, creînd teorii aberante şi întreţinînd viziuni grozav de seducătoare asupra lumii. De aceea, cînd e vorba de filozofia europeană, cuvîntul ,adevăr" trebuie lăsat deoparte. A-l pomeni înseamnă a pretinde că faci ceea ce nici tu însuţi nu crezi că poţi face: să cunoşti realitatea.

Malcolm Gladwell nu este filozof şi cu atît mai puţin scriitor. Şi poate că tocmai de aceea a reuşit să cunoască realitatea omului. A lucrat ca ziarist la revista americană New Yorker şi apoi, sub inspiraţia de moment pe care i-o dăduse scrierea unui articol de succes, al cărui titlu era chiar Punctul critic, s-a hotărît ca, adîncind cercetarea acestei teme, să scrie o carte întreagă. Sprijinit de superiorii săi din redacţia lui New Yorker şi avînd parte de consilierea de specialitate a unor prieteni, Gladwell s-a adîncit cîteva luni în scrierea unei cărţi ciudate, una greu de categorisit, o carte pe care, iată, publicul român o are la îndemînă.

Cum spuneam, Malcolm Gladwell nu e filozof, nici scriitor. E mai degrabă un gazetar scriind lucrări de non-ficţiune, iar cartea de faţă, Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporţii, este un exemplu de cu