O istorie critică a literaturii din Basarabia preia, fără vreo genuflexiune formală, sintagma lui Nicolae Manolescu din sinteza sa aflată în lucru. ,O istorie critică" înseamnă o situare într-o genealogie a interpretărilor şi recunoaşterea deschisă a predecesorilor în exegeza pe acelaşi subiect. Volumul apărut la Chişinău în 2004 reuneşte şapte studii introductive la o serie de antologii pe genuri ale literaturii din Basarabia. Poezia basarabeană a secolului XX a fost antologată într-un volum şi prefaţată de Nicolae Leahu; romanul, cuprins în patru volume, de Mihai Cimpoi; proza scurtă, în două volume, de Grigore Chiper; dramaturgia, de Valentina Tăzlăuanu; critica, de Eugen Lungu; literatura pentru copii, de Maria Şleahtiţchi; iar traducerile, de Leo Butnaru - în total o bibliotecă de 11 volume, la care se adaugă acest al doisprezecelea. E o sinteză colectivă de critică şi istorie literară, oferind cu îndrăzneală şi autoexigenţă o imagine globală a literaturii basarabene din perspectiva începutului de mileniu III. Întregul proiect este materializat cu seriozitate şi profesionalism la Editura Ştiinţa-Arc din Chişinău, din iniţiativa directorului ei, Gheorghe Prini, şi cu suportul financiar al Fundaţiei Soros din Republica Moldova. Coordonatorii colecţiei de antologii sunt: Mircea V. Ciobanu, Nicolae Leahu, Eugen Lungu şi Mihai Papuc.

Seria de antologii pe genuri ale literaturii basarabene din secolul XX merită toată atenţia, căci îi putem descoperi cu uşurinţă cel puţin două rosturi culturale majore. Prima raţiune ar fi aceea de autoevaluare, de bilanţ axiologic, realizat cu exigenţă şi detaşare, pentru un public intern, orientat astfel, printr-o selecţie severă, spre cele mai importante valori. Antologiile sunt atât instrumente de istorie literară, cât şi mijloace critice de a consacra o anumită ierarhie a valorilor. Al doilea obiectiv atins ar fi