Chiar şi cînd e vorba de un debutant despre care nu ştii mai nimic, primul contact cu cartea îţi creează cîteva minime aşteptări. De altfel, acesta este şi scopul cărţii ca ,obiect" al tranzacţiei de librărie. Ca marfă, mai direct spus, oferită spre vînzare de un editor. Prestigiul editurii şi/sau al colecţiei, coperta atrăgătoare, banderola cu prezentare incitantă, cîteva citate interesante, prezentarea atractivă sau recomandarea directă a cărţii de la cei pe care sociologii literaturii îi numesc ,mediatori de opinie", ei bine, toate acestea au ca scop trezirea interesului pentru un produs care, deşi nu l-ai încercat încă, îţi lasă impresia că îţi va satisface nişte nevoi. Despre Bogdan Mirică afli că e un tînăr licenţiat în jurnalism, că a scris la Dilema, Cosmopolitan, Academia Caţavencu, că e copywriter la o agenţie prestigioasă, în fine, că romanul lui de debut ar fi ,deopotrivă o carte excelentă şi un certificat de identitate culturală". Colecţia în care apare este ,Rîsul lumii", unde au fost publicaţi deja Des MacHale, Andrei Pleşu sau Christopher Buckley. Aşteptările nu pot fi, aşadar, decît mari. Să vedem însă ce găsim în carte.
Oxy Duma este proprietarul unui cactus mort şi proaspăt concediat de la agenţia de publicitate unde lucra. Brusc, realizează că îşi va răzbuna destinul scriind o carte ce va supravieţui generaţiilor, o capodoperă, un roman despre ,umorul ezoteric": despre ,sinusoidala umorului în conştiinţa umană". Micchi Două-Trei Degete este prietenul lui care face infarcturi unul după altul. Filozofia culinară de viaţă a lui Sebastosso, un alt prieten al lui Oxy, este că flatulaţiile sînt semnul ,fragmentării ordinii fireşti a lucrurilor". Borac este un fost coleg de serviciu care, evaluat prin metoda inducţiei de către un psihofuturolog, alege să-şi schimbe culoarea pielii pentru a cînta jazz ,ca un negru". În plus, află de la M
