Ora sapte si ceva, luni seara, Sala Palatului. "Voci de multi oameni." Voci de foarte multi oameni. Tarait de telefoane. Rochii marfa. Posete asortate la pantofi. "Unde sunteti, ca nu va vad, ah, gata, v-am vazut." Maini prin aer vrand sa spuna: "Eu te vad. Tu ma vezi?". Un grup de studenti la Conservator fluiera in surdina "Oda bucuriei". Adevarul adevarat este ca nimeni nu prea are rabdare.
Cei prezenti luni seara la concertul sustinut de Filarmonica din Israel, cu Zubin Mehta la pupitru, se pot considera niste privilegiati, pentru ca: 1) l-au vazut pe Mehta de-aproape; 2) daca nu l-au vazut pe Mehta de-aproape, l-au vazut de la departare, ceea ce, nu-i asa, tot e o treaba. Lumea vorbeste mult despre maestrul Mehta, de obicei, cu un fel de respect religios.
Zubin Mehta. Nascut in Bombay (India), 1936, fix in ziua primei aniversari a Orchestrei Simfonice din oras, infiintata de chiar tatal sau, Mehli Mehta (coincidenta sau predestinare?). Mediul muzical in care s-a dezvoltat parea ca nu-l seduce foarte mult pe junele care voia sa urmeze o cariera in medicina. Cu toate astea, la 18 ani, lasa studiile anatomice pentru Academia de Muzica din Viena. Peste 7 ani, se afla atat la pupitrul Filarmonicii din Viena, cat si la al celei din Berlin, fiind cel mai tanar dirijor din istoria acestora. De asemenea, director al unor filarmonici de prestigiu din toata lumea.
Maestrul are un parcurs de cariera extrem de alert: 1969 - consilier muzical al Filarmonicii din Israel; 1977 - director muzical al aceleiasi filarmonici; 1978 - director muzical al Filarmonicii din New York, cu care a sustinut mai mult de 1.000 de spectacole; este cel mai longeviv director al acestei filarmonici (1978-1991), din toata istoria ei moderna. Incepand cu 1991 - director muzical pe viata al Filarmonicii din Israel.
"Noiembrie 1994" este unul dintre cele mai reprezentative moment
