Pretinzând că nu ar avea înzestrări de povestitoare şi memorialistă (ceea ce nu-i chiar adevărat), poeta, eseista şi traducătoarea mult apreciată Irina Mavrodin a recurs la metoda ,convorbirilor" care s-au adunat într-un interesant volum, realizat de jurnalistul Al. Deşliu de la Focşani. Materia este extrem de diversă, dar naraţiunea dialogată se constituie în esenţă ca o biografie travestită. Autoarea se destăinuie, punctează momentele importante ale vieţii şi mai ales trăirile, sentimentele şi gândurile care o bântuie încă din adolescenţă. Pe parcurs ne vom întâlni fireşte cu poeta, cu sensibilitatea ei, aflată mai mereu în prim plan, şi totodată cu eseista emiţând judecăţi de valoare nu numai asupra operelor, ci şi asupra vieţii literar-culturale de la noi sub multiple aspecte.

Poeta ne povesteşte - acesta-i cuvântul - mai întâi despre familia ei, cu vechi ascendenţe, pe de o parte, greceşti, pe de alta, autohtone răzeşeşti. Tatăl, eminent profesor de franceză, a fost arestat în timpul teroarei staliniste şi trimis la Canal. De asemeni, fratele ei, Alexandru, student la Medicină, condamnat la 3 ani de închisoare, ca urmare a Revoluţiei din Ungaria (1956). Irina Mavrodin a rămas marcată de drama familiei, mai ales a fratelui său, mort de tânăr. Scrie despre el cu o durere neostoită. încă din copilărie, a avut în faţă modelul de profesionalism, de onestitate şi armonie al părinţilor, care cultivau în viaţă, ca şi în literatură valorile autentice. întrucât erau mari francofili, vorbeau curent franceza ca pe a doua limbă, şi-au educat şi copiii în spiritul galic. Acest fapt, precum şi pasiunea de cititoare, au determinat-o pe Irina să-şi aleagă profesia părintească. în acei ani (ea a absolvit facultatea în 1954), învăţământul filologic se afla sub greaua apăsare a proletcultismului. Norocul ei a fost că s-a bucurat încă din liceu de îndemnul tatălui