În vorbirea noastră îşi găsesc loc nume proprii care devin denumiri generice pentru categorii întregi de persoane. Cei care se numesc realmente aşa n-au nici o vină, sărmanii, dar greu trebuie să le mai fie. Numele unui mare sfînt al bisericii a devenit, din purtător de biruinţă, patronul proştilor. ,Nu te face (nu fi) Gheorghe"! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziţia obstinată şi absurdă, împotriva evidenţei: ,Gică Contra". Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulţimii manipulabile. ,Ce ştie Nea Ion?" Gheorghe însă e chiar tîmpit şi agresiv.

În schimb, Vasile o duce mult mai greu. El e contribuabilul standard, căruia i se citează numele odios, antepus prenumelui, ca exemplu de formulare oficială: Căcat Vasile. Cînd e vorba de o formulă standard pentru un cetăţean neprecizat, el se numeşte în exemplele afişate la poştă Popescu Ion sau, la feminin, Popescu Ana. Dar în vorbire e mereu Căcat Vasile.

Mai rar apare Nea Nae, un nume generic ce mi-a fost atribuit şi mie de către o frizeriţă care m-a luat la sigur: ,Te tunzi, Nae?". În schimb, Fane apare în forma elaborată ,Fane de la Sculărie". El e membrul cel mai neînsemnat al unei comunităţi tehnice. Băiatul de mingi, Caddy-ul tehnic. De obicei e folosit prin negaţie: ,Ce-s eu, Fane de la sculărie, ca să fac chestia asta?" Fane nu are funcţii de răspundere, el mătură şi cară şpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - ,Aşa ţi-o făcea şi Fane de la sculărie!"

Mitică e mai glorios. Mitică sîntem toţi regăţenii pentru ardeleni. Mai ales bucureştenii. De unde pluralul ,mitici".

Numele generice ale persoanelor necunoscute sînt precedate de pejorativul ,nea" Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frînă (cu varianta Gigi Frînarul) sau chiar Nea Pastilă. ,Spune-i lui Nea Castană să-şi ia maşina din poarta mea, că-i sparg roţile". Punct