Multi dintre biografii lui Ion Barbu (Dan Barbilian) considera ca anul 1933 a reprezentat momentul sau de intoarcere la matematici. Joc secund aparuse de trei ani si mare parte din creatia lui in poezie era scrisa. Interesat inca din adolescenta de geometria elementara, in perioada revenirii la matematici, a „regasirii“, Barbilian s-a dedicat unor idei din aria fundamentelor geometriei, inspirat de perspectiva generalizarii unor concepte cu care se lucra de mai bine de un veac in geometria neeuclidiana.

In 1934, Ion Barbu a participat la un congres de matematica la Praga. Comunicarea de la Praga a fost publicata, ca o scurta nota de doua pagini, in culegerea de documente a conferintei si a fost urmata de o corespondenta cu Wilhelm Blaschke, unul dintre cei mai importanti geometri ai momentului, care a fost la congresul de la Praga si s-a aratat interesat de ideile prezentate acolo de Barbilian. Paradoxal, Barbilian nu a mai publicat nimic pe aceasta tema in urmatorii cinci ani, desi a lucrat in continuare la acest proiect. Receptarea contributiei lui, fie si numai pe baza scurtei note publicate la Praga, merge insa mai departe. Intr-un volum de L.M. Blumenthal, aparut la University of Missouri in 1938 cu un cuvint inainte de Karl Menger si intitulat Distance geometries; a study of the development of abstract metrics, se afla un paragraf dedicat „spatiilor Barbilian“. Dupa 1939, interesul matematic al lui Dan Barbilian se deplaseaza spre aria algebrei si a teoriei numerelor. Din pacate, aceasta modificare de arie a cercetarii s-a petrecut inainte ca el sa fi scris intr-o forma finala teoria pe care o gindise in perioada 1934-1939. Apoi, asa cum e bine cunoscut, avea sa urmeze o perioada istorica framintata care, cel putin in Romania, nu s-a incheiat curind. Una dintre consecintele aparitiei Cortinei de fier a fost ruperea contactelor din lumea stiintific