Ca orice segment mai mult sau mai putin cuprinzator al literaturii, si literatura SF din Romania, are douamiistii ei, tineri care si-au anuntat textele dupa anul 2000, venind cu propria lor viziune despre actul scrierii si, mai ales, in epoca Internetului, despre acela al publicarii.
Ca orice noua „generatie“, n-au ezitat sa-i considere dinozauri pe autorii care au debutat cu mai putin de zece ani inainte. Dinozauri incremeniti in proiecte „fumate“ (vezi cyberpunk-ul), mafioti care controleaza putinele reviste de pe piata, editurile sau accesul la editurile altora, premiile etc. Revolta lor s-a materializat in invazia
In aceste conditii, un editorial precum cel pe care l-am publicat in Lumi Virtuale, nr. 4 (in care, printre altele, indemnam la o mai mare atentie in selectarea publicatiilor/site-urilor spre care-si trimit textele) a avut ca urmare citeva articole care m-au umplut de coarne, cozi, solzi – probabil „triceratops“ era numele meu secret (conspirativ?).
Cu toate acestea, consider atitudinea lor normala, ea amintindu-mi de anul 1995, cind lansam la Iasi un fanzin (Alternativ SF), in care vociferam in contra SF-ului prafuit si fara marca individuala al generatiei ’80. Nimic nou sub soare (mai putin enunturi ca „nu ma intereseaza gramatica, eu scriu povesti si gata, cu gramatica sa se ocupe redactorii de la reviste si edituri, ca de-aia sint platiti“), fiecare hippy a avut momentul lui, in care a schimbat blugii jerpeliti pe costumul Armani (asta e o metafora, da?).
Sa ne intoarcem la debutantii nostri. In ultimii cinci ani, mi-au trecut prin mina zeci (poate sute) de texte ale tinerilor autori. Pe unele n-am reusit sa le citesc pina la capat (gramatica, ortografia, mimetismul fiind motivele principale). Pe multe, da. Iar dintre ele, pe unele chiar le-am publicat sau le-am propus altora spre publicare. Din noianul de nume
