– Buna ziua, mai aveti solduri? – Da, doamna, o Platforma de acum doua sezoane, mare succes, dar avem si un articol din colectia noua: La Possibilité d’une ile. Acelasi designer. Daca aveti rabdare vreo doi ani, il luati ieftin. – Multumesc, nu merita, cine o sa mai poarte asa ceva peste doi ani? Dati-mi ceva de Claude Simon ca tocmai a murit si da bine purtat in metrou, si ceva minimalist la schimb. M-am indragostit de un student la Litere si asta daca ma vede cu vreo autofictiune decoltata in plina zi ma crede pitipoanca. Oricum, am un Inceste in poseta pentru orice eventualitate.
Michel Houellebecq a deschis la Paris sezonul literar de toamna prin noul sau roman asteptat de vreo doi ani, intitulat La Possibilité d’une ile – pentru care scriitorul ar fi primit din partea Editurii Fayard, la care s-a mutat dupa o fructuoasa colaborare cu Flammarion, un milion de euro.
La pomul laudat ajungi mereu cu o stringere de inima, dar nici sa-l eviti parca nu se face. Titlul cartii reia un vers al unei poezii pe care romancierul de azi si poetul de ieri o publica atit spre sfirsitul propriului roman, cit si ca bonus la finalul unui volum semnat de dramaturgul de origine spaniola Fernando Arrabal, care-i este dedicat (Houellebecq, Editura Cherche midi, 2005: „Entré en dépendance enti
– Buna ziua, mai aveti solduri? – Da, doamna, o Platforma de acum doua sezoane, mare succes, dar avem si un articol din colectia noua: La Possibilité d’une ile. Acelasi designer. Daca aveti rabdare vreo doi ani, il luati ieftin. – Multumesc, nu merita, cine o sa mai poarte asa ceva peste doi ani? Dati-mi ceva de Claude Simon ca tocmai a murit si da bine purtat in metrou, si ceva minimalist la schimb. M-am indragostit de un student la Litere si asta daca ma vede cu vreo autofictiune decoltata in plina zi ma crede pitipoanca. Oricum, am un Inceste in poseta pentru o
