- Editorial - nr. 182 / 15 Septembrie, 2005 De ani de zile suntem obisnuiti cu succesele elevilor romani la Olimpiadele Internationale. Fie ca este vorba de matematica, fizica sau chimie, tinerii nostri vin, de la concursuri grele, cu bratele pline de medalii, cele mai multe de aur. Asa au procedat cu 15-20 de ani in urma, asa se intampla si acum, cu toate ca, intre timp, invatamantul romanesc s-a mai "perfectionat". Faptul ca romanii sunt buni la carte, oricare ar fi ea, ni-l dovedeste si mai noua materie, foarte la moda, informatica, unde, de asemenea, am repurtat mari succese. Asa, de pilda, la Olimpiada Internationala din vara aceasta, elevii romani au obtinut cele mai importante medalii, ca succesul sa se repete, imediat, si la Balcaniada de Informatica, care s-a incheiat zilele acestea, in Grecia, unde ai nostri s-au situat pe primul loc pe natiuni, cu 2 medalii de aur, una de argint si una de bronz. De fiecare data cand citim in ziare sau vedem la televizor astfel de ispravi ale tinerilor nostri, ne salta inima de bucurie, gandindu-ne, plini de recunostinta, la profesorii care i-au indrumat, dar si cu incredere ca viitorul tarii noastre se afla pe maini bune. Numai ca, cu astfel de sperante ne amagim cam de multa vreme. De ani de zile "fabricile" noastre de copii premiati in competitii internationale merg struna, iar ca ei sunt multi in Romania si, cu toate acestea, finalitatea acestui mare efort este mai mult decat zero. Nu stim ce se intampla, dar ilustrii nostri cresc si se dezvolta minunat, pana la un moment dat, dupa care, parca o seceta necrutatoare le reteaza elanul, ajungand la varsta faptelor si a plenitudinii vestejiti, in cel mai bun caz, niste obisnuiti "copaci de-ai padurii". Ce se intampla pe parcurs, cine le-a stors prematur vlaga, cine le-a scofalcit mintile si le-a frant aripile ramane inca o enigma la care romanii nu numai ca nu reuses