În Berlin prostituţia poartă uniformă. Încadrate legal, fetele ies relaxate seara pe strasse, cu un look care lasă prea puţin loc dubiilor în ceea ce priveşte meseria lor. Pentru că în Germania, ca în multe alte ţări europene, prostituţia e o meserie. Blonde, aproape fără excepţie, de un blond-gălbui artificial, cu trup perfect încorsetat în bluze minuscule şi bikini, fetele se plantează la locurile lor între Lutzowplatz şi Kürfursterdamm. Uniforma constă în vestă sau geacă sclipitoare de scai şi cizme lungi pînă sub fese, cu talpă de cel puţin zece centimetri. Aceste "coma aurea", în mare parte imigrante din Europa de Est - după cum mi s-a spus, deşi nu cred că nu există forţă de muncă autohtonă - au hainele lăcuite doar în trei culori: roşu, negru şi alb. Aşezate cuminţi pe marginea străzii, nu sînt gălăgioase, nu se ceartă, o singură dată le-am auzit vorbind pe două dintre ele într-o limbă slavă. Nu fac gesturi obscene, la răstimpuri, băieţei pe biciclete şi cu cel mai firesc aer din lume trec printre ele în drum spre casă. Cu alte cuvinte, nu ai sentimentul de nesiguranţă sau de pradă pe o asemenea stradă rău-famată. Cînd agaţă clienţii din maşinile ca nişte bijuterii, fetele nu se pierd cu firea, nici nu-şi apleacă languros coapsele peste portieră - figură de stil americană, imitată de surorile de sindicat de la noi. Se apropie regulamentar, bagă capul discret pe geam şi spun preţul. După caz, trîntesc uşa triumfătoare, fluturînd coama din maşină, sau se retrag corect la locul lor, în vreme ce nemulţumitul de preţ trece mai departe. La întoarcere, coboară suav din maşini, fie scotocind în poşete, fie ştergîndu-şi buzele cu discreţie. Şi, din nou, îşi revendică felia de stradă. Există şi prostituate în Berlin pe care cu greu le identifici ca atare. Se îmbracă adolescentin în blugi şi cu geacă scurtă, iar părul şi-l ţin legat în coadă de cal. Nu au nimic voluptuos