Cititul pe (la) Litere Cu ceva timp în urmă am realizat, cu ocazia "producerii" unei reviste la Facultatea de Litere, un sondaj printre colegi (ca să fiu exactă, colege, băieţii fiind excepţia care confirmă... ceva), ca să vedem cine, cît şi cam ce citeşte. Deşi ne cunoaşteam oarecum "subiecţii", răspunsurile au fost mult peste aşteptări. Că în topul lecturilor conducea detaşat Coehlo nu a mai mirat pe nimeni (deşi, recunosc, titlul de 5 minute atribuit respectivului autor ne-a smuls cîteva hohote de rîs... hm, "intelectuale"), în timp ce alăturarea sa cu Gerard Genette deconcentrează uşor. Faptul că a fost singurul scriitor contemporan menţionat (pe o listă ce ar fi trebuit să conţină 5) de către o studentă din anul IV nu ne-a mai amuzat aşa de tare. Contemporaneitatea e mare. În ea intră o grămadă de scriitori. De exemplu Omar Kayam (da, ştiu cum se scrie, dar dacă asta era varianta unei colege, pentru care trecerea a 900 de ani nu înseamnă mare lucru?) sau ceva mai actualul, totuşi, Balzac! În cazul literaturii române contemporane discriminarea se face pe criteriul popularităţii. Pentru cineva e aberantă şi inaccesibilă, şi, pentru altcineva, mai nuanţat sau mai nehotărît, are un impact asupra societăţii româneşti (aproape) nul. Puţini o preferă, fiind cu mult întrecută de clasicii noştri şi, de ce nu, de literatura veche, pentru că mă interesează începutul, în general . Se citesc (facultate de fete sensibile!) Jane Austen, Margaret Mitchell, precum şi reviste de mare rafinament: Unica, Avantaje, Libertatea, VIP. Sau nelipsitele de sub bancă, în orice curs, cataloage Avon! Printre ele mai scapă cîte un Caţavencu, o Dilema veche (în care o colegă căuta, cîndva, horoscopul... ) sau cîte o Românie literară , paradoxal, înainte de cursurile domnului director. Şi cum în sesiune e de rău, lecturile favorite sînt fie cărţile profesorilor, aflate în mod "accidental" în bi