Sub titlul pamfletar „Baroane !", Mircea Cartarescu a publicat la Humanitas o parte dintre articolele sale aparute in „Jurnalul National". Pe un ton adeseori virulent, Cartarescu dovedeste ca poti scrie memorabil si fara sa-ti ridici poalele in cap.
Mircea Cartarescu stie sa faca analiza politica, dar n-are tifna si afectarea analistului roman care isi inchipuie ca le stie pe toate. Se pricepe la ideologii, insa nu vrea sa faca pe ideologul. Crede in morala si in bun-simt, ceea ce nu inseamna ca se lasa pacalit de cei care se pretind proprietarii moralei publice sau de opinionarzii care isi confunda parerile preconcepute cu bunul-simt.
E un om a carui indeletnicire de scriitor nu-l face sa se simta altfel decit insul de pe strada. Nu da lectii, nu formuleaza „invataminte". Idealul sau e sa fie „credibil". Din acest motiv, articolele sale de opinie n-au aerul oracular al editorialelor suparate din presa noastra si nu incep cu fraze care te baga in sperieti.
Ghici cine e Baronul
Mai totdeauna, Cartarescu incepe cu o propozitie sau fraza blajina, scrisa la persoana intii sau asumata sentimental de autor. Editorialistul nu se instantializeaza si nici nu-i trece prin cap sa faca pe atotstiutorul care te face partas la omniscienta lui, doar, doar ti-o intra si tie in cap cite ceva.
Chiar si in articolul care da titlul cartii, inceputul e derutant: „Tot cu bunicuta de mina, Baroane ?" Intrebarea e suava, ca sa zic asa. Pentru cititorul care are habar de faimosul pamflet, cu acelasi titlu, al lui Arghezi impotriva baronului Killinger, ambasadorul Germaniei naziste la Bucuresti, e clar inca din titlu ca autorul pregateste ceva.
Dar chiar si cititorul care nu stie de pamfletele lui Arghezi e intrigat, din cauza faimoasei baroniade pesediste: „Tot cu fratiorul mai mare, scolit la Moscova, intri in ring? Inca
