Daca unii au rau de mare, dl Traian Basescu pare sa aiba rau de uscat. De aici, probabil, si remediul prezidential "Da-i cu blitzu’ pan’ la ziua,/ Golden-golden,/ Golden-golden". In principiu, nu vad de ce acest soi de medicina alternativa ar fi mai nepotrivit decat traditionalul "Da-i cu spritu’ pan’ la ziua,/ Gal-gal-gal,/ Gal-gal-gal".
Numai ca putine lucruri pe lumea asta raman la stadiul de "in principiu". Cand ti se spune ca "in general" lucrurile stau intr-un anume fel, poti intreba cum stau ele "in colonel".
Revenind la realitate sau la acea "in realitate" livrata de "o anumita parte a presei", i se reproseaza presedintelui Romaniei ca ia prea multe decizii la masa de restaurant. Nu stiu daca reprosul este intemeiat ori nu.
"Ma mefiez" chiar mai mult decat dl Basescu de acuratetea informatiilor puse in circulatie de "mijloacele de informare in masa" romanesti, dar nu cred ca incapatanarea presedintelui de "a se pune in bete" cu presa e o inclinatie izvorata dintr-un exces de intelep-ciune.
Afirmatia dlui Basescu ca unii si-au pus pe picioare trusturi de presa doar spre a-si apara interesele nu mi se pare hazardata. Ce mi se pare hazardata este maniera in care dl Basescu turuie acuzatii de acest fel. Una este cand un gazetar acuza alt gazetar sau un trust de presa inamic fara sa ofere dovezi si alta este cand acuzatiile sunt lansate de seful statului.
Tocmai el este absolut obligat sa produca dovezi peremptorii atunci cand acuza. Altfel, totul esueaza in ridicol. Chiar si eroica lupta "pe viata si pe moarte" declarata de dl Basescu coruptiei si "grupurilor de interese".
Initial "nenominalizate", acuzatiile aduse de seful statului dlui Sorin Rosca Stanescu pareau ca vor starni o tornada. Un bun-simt elementar mi-a soptit ca totul nu va fi decat o furtuna intr-o halba cu bere. Cu cat deveneau
