Un pat in care trebuie sa incapa doua vise - asa definise un oficial chinez politica de destindere lansata in anii 1960. Intr-adevar, americanii si sovieticii intelegeau diferit acest proces, desi ii aplicau acelasi nume.
Ciudat este ca definitia sintetica de mai sus se potriveste foarte bine Romaniei de astazi: ea se dovedeste un pat in care ar trebui sa incapa si visul premierului Tariceanu, si cel al presedintelui Traian Basescu. Din pacate, Calin Popescu-Tariceanu nu mai incape in visul lui Traian Basescu, iar Traian Basescu a devenit un cosmar pentru primul-ministru.
Desigur, toti banuiam ca intre cei doi s-a produs o ruptura, dar abia acum doua zile, la New York, a devenit clar ca aceasta ruptura este iremediabila.
Ceea ce ar trebui sa intelegem de fapt din spusele critice ale sefului statului la primul sau contact cu ziaristii care-l asteptau la aeroport este ca le-a declarat razboi pe fata primului-ministru si sustinatorilor sai. Miza demersului prezidential nu este atat o reforma constitutionala sau de sistem electoral, cat crearea unei situatii greu de suportat pentru Calin Popescu-Tariceanu.
Politician abil, Traian Basescu stie sa lanseze teme agreate de electorat. Avem nevoie si de o reforma constitutionala, si de una a sistemului electoral, cum avem nevoie si de un guvern ferm, de o reforma a sistemului sanitar si de mai multa ordine in domeniul energiei.
In fond, de ce a trebuit sa se intereseze presedintele de contractul de privatizare a PETROM, si nu au facut-o premierul sau ministrul economiei si comertului? Raspunsul este simplu: pentru ca presedintele a inteles miza politica a benzinei, iar ceilalti doi - nu.
Sigur ca este aberant ca presedintele sa se ocupe de aceasta problema, dar aberatia nu-i apartine lui Traian Basescu, ci acelora care au lasat chestiunea nerezolvata.
