Metamorfoza unui român în America Cristian a plecat în State acum cîţiva ani, angajîndu-se la un fost român. "Fost", pentru că, în afara faptului că nu mai vorbea/ înţelegea româneşte, deşi plecase cu doar puţin înainte de revoluţie, îşi schimbase şi numele, din Alecu devenind Allen. De cum a aterizat pe aeroport, Cristian a fost luat în primire. "Noi în America facem duş de două ori pe zi" sau "americanii nu o să-ţi înţeleagă numele de familie, aşa că mai bine îl schimbi!" sau "eu sînt mai american ca americanii, pentru că americanii nu îşi iubesc ţara, aşa cum o iubesc eu" sau "avem o biserică românească, dar eu te-aş sfătui să mergi la una americană". După care impunerea, dotată cu cercetări ştiinţifice, de a nu mai vorbi româneşte nici măcar cu angajaţii români. "Ne-a spus de o femeie din India care a continuat să vorbească hindusa cu copiii, iar aceştia şi-au pierdut identitatea... pentru că una vorbeau acasă, şi alta în societate... Odată i-a venit socrul în vizită; bietul om nu ştia o boabă englezeşte, iar ŤAllenť a refuzat, pur şi simplu, să-i vorbească, dezaprobînd şi purtarea nevestei, care mai încerca să comunice, în româneşte - o românească ce e drept Ťuitatăť - cu propriul tată". După cîteva luni de supunere la sfaturi, Cristian s-a angajat la un patron american, dornic să deguste sărmăluţe şi să înveţe înjurături mioritice. Cînd pleci să te întîlneşti cu românii, te împrieteneşti cu amish-ii! La coadă la acvariul din Boston. Deodată, aude vorbindu-se româneşte. Se întoarce. În spatele lui, doi tineri, un el şi o ea. Servus! Ce faceţi? Ce surpriză! Eu sînt de prin Ardeal, acum stau în Norwalk, aici am poposit în vizită... voi? "Mi-au răspuns în doi peri că sînt studenţi şi că să înaintez, că trece rîndul la coadă." Mai încolo a aflat de o reuniune a românilor în Pennsylvania. Împreună cu doi colegi de serviciu, tot români, a cumpărat un grătar, cărbuni,