„Coalitia guvernamentala este mai hotarita ca oricind sa-i schimbe din functii pe cei doi sNastase si Vacaroiu, n.r.t, fiindca trebuie sa intram odata in normalitate." Declaratia apartine unui fruntas pedist. De aici reise ca situatia din Parlament si, in consecinta, relatia dintre Parlament si Guvern este anormala. Iar anormalitatea este ceva ce trebuie corectat.
Imaginati-va ce ar fi in sufletul dumneavoastra daca ati fi in locul unui parlamentar al Aliantei PNL-PD (ispititoare perspectiva). Sa fi asteptat patru ani de zile ca partidul politic din care faci parte sa ajunga la guvernare, dar sa ii dai buna dimineata tot unui lider al PSD.
Si tot el sa iti spuna cind sa vorbesti si cind sa taci. Frustranta situatie. Trecind peste argumentul legat de orgoliu (care totusi nu conteaza mai putin decit alte argumente in (i)logica politica), trebuie sa spunem ca, asa cum a fost gindit prin Constitutie sistemul nostru politic, Parlamentul ar trebui sa controleze si sa directioneze activitatea Guvernului.
In cazul dat, Parlamentul detine o serie de pirghii prin care poate influenta existenta Guvernului: votul de investitura dat sau nu unui nou posibil guvern, motiuni de cenzura care pot demite guvernul, interpelari, comisii de ancheta si altele. Dar directionarea vine de la programul politic pe care il executa guvernarea.
Avind in fruntea sa oamenii opozitiei, politicienii pot fi sau se pot simti jenati de modul in care Presedintii camerelor Parlamentului conduc sedintele plenului fiecareia dintre Camere.
Desi initiativa legislativa ar trebui sa fie in primul rind apanajul legislativului, nu este asa. Premierul Tariceanu a vorbit saptamina trecuta despre cum percepe el aceasta initiativa si a accentuat rolul crescut al Guvernului in raport cu Parlamentul. In conceptia sa, Parlamentul nu ar avea decit rolul de a legi
