Benzina - pretul acesteia - a batut orice record de interes la public. Batalia pe viata si pe moarte intre putere si opozitie pentru schimbarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului a palit, tachinarile presedintelui cu presa au fost umbrite, harjoneala declaratiilor privind grupurile de interese au trecut si ele intr-un plan inferior al atentiei, motiunile din Parlament sunt ca si cum n-ar fi.

Scumpirile succesive ale carburantilor ne-au trezit, ca efectul unui dus scotian, din convingerea ca in economie nu se mai intampla nimic. Vedetele sunt doar in politica, iar evenimentele zilei sunt doar cele provocate de politicieni. Asadar, se intampla ceva in economie, dar ceva rau.

In momentul de fata, avem toate sansele sa candidam pentru a fi fruntasi in topul celei mai originale economii de piata. Nici nu e de mirare. Pretul combustibililor creste, iar creste, apoi scade. Nu pe baze stiintifice si nici in urma unor calcule draconice, ci pentru ca seful statului, spontan din fire, s-a implicat. Presedintele nu a tunat si nici nu a fulgerat, ci s-a jucat si a... comentat. Ca orice roman, pana la urma, chiar daca imi este greu sa cred ca presedintele tarii nu face diferenta dintre un nea Traian din hala Traian ori din bariera Vergului si un domnul Traian de la Cotroceni.

Nici bine n-apuca Basescu sa fixeze camerele de luat vederi, pentru a transmite un mesaj important pentru reprezentantii companiei Petrom-OMV, ca acestia si reactioneaza. Mai intai ieftiniri, apoi declaratii de presa, cu austrieci cu tot, clamand interesul national, grija pentru aproape, compasiunea pentru romani - cuvinte scoase din putul gandirii unor departamente de comunicare si al unor agentii de publicitate care stiu ca vorba dulce mult aduce si mizeaza pe faptul ca o minune sau un scandal - ce-o fi - tine vreo trei zile. Perfect valabil in orice alta speta, nu si atunci