Nu exista o proba mai clara despre cum se poate face opozitie intr-o democratie debila decit ceea ce se intimpla de citeva zile in Parlament. E suficient sa folosesti pina la limita nesimtirii tot arsenalul de prerogative, uzante si proceduri pe care ti le ofera regulamentul institutiei.

De trei zile, PSD si PRM, urmare a unui troc despre care vom afla amanunte in scurt timp, si-au propus sa faca praf actiunea coalitiei guvernamentale de modificare a regulamentelor, respectiv de schimbare a presedintilor celor doua Camere. Mijloacele sint pe cit de multe, pe atit de simple.

Totul e sa vrei, sa fii destul de atent la detalii si sa speculezi inteligent toate slabiciunile adversarului. Ca vor, e mai mult decit clar. Atentia la detalii e si ea evidenta. PSD si PRM uzeaza la maximum de tot ce le permit legile si regulamentele.

Au dreptul sa depuna amendamente, de ce n-ar face-o? Nimic nu i-a impiedicat pe reprezentantii celor doua partide sa inece proiectul de modificare a regulamentului celor doua Camere ale Parlamentului cu sute de amendamente. La nivelul PSD si PRM au functionat adevarate fabrici de amendamente. Regulamentul spune ca fiecare dintre acestea trebuie discutat, dezbatut, admis sau respins in comisii.

De aici ajung in plenuri, unde procesul e reluat cu si mai multa rigoare. Respins sau nu in comisii, amendamentul trebuie intors pe toate fetele si in fata marii adunari a senatorilor si deputatilor. Asa cum a demonstrat „Cotidianul" in editia de ieri, toate aceste proceduri, respectate ad litteram, imping eventuala adoptare a proiectului noului regulament pina pe la anul.

Cind anume la anul, nimeni nu mai poate spune. Cit priveste a specula slabiciunile adversarului, si aici e loc mare.

E suficient uneori sa-i lasi pe cei de la putere sa si-o faca singuri, dar nimic nu-i mai la indemina de