Urmatoarea miscare pe tabla de sah politic, dupa schimbarea presedintilor celor doua Camere, poate fi retragerea ministrilor PD din Guvernul Tariceanu. Va fi punctul de plecare al unei crize politice, care poate asigura declansarea procedurilor pentru alegerile anticipate.
Pe care Traian Basescu le doreste cu o consecventa vecina cu cerbicia, pornind de la convingerea ca, la capatul lor, PD, tractat de seful statului, se va vedea cu suficiente voturi in caruta, pentru a sta la putere in urmatorii ani. Evident, desfasurarea evenimentelor nu este chiar atat de simpla cum pare la prima vedere.
Si, nu intamplator, un alt proiect politic, nascut din acelasi laborator de gandire, tinde sa se suprapuna anticipatelor: schimbarea fundamentala a legaturilor dintre cel ales si cel care alege, prin introducerea votului uninominal si diminuarea dramatica a importantei puterii legislative, prin trecerea la sistemul unicameral.
Nu se spune, dar este lesne de dedus ca, in final, daca aceasta combinatie va iesi asa cum doreste Basescu, puterea "presedintelui-jucator" va fi mult mai mare decat in prezent. Dar ce sanse exista ca societatea romaneasca sa accepte si sa asimileze "solutia Basescu"?
Termenul limita prevazut in cel de-al doilea Protocol al coalitiei a expirat. La 15 septembrie, nici unul dintre cele doua importante obiective ale acestui document politic nu a fost realizat. Nici Nicolae Vacaroiu, nici Adrian Nastase nu au fost clintiti - inca - de la conducerea Senatului si, respectiv, a Camerei Deputatilor.
Noul principiu conform caruia orice schimbare a majoritatii trebuie sa determine, aproape automat, si mutatii corespunzatoare la nivelul conducerii celor doua Camere ale Parlamentului nu a putut fi, pana acum, implementat. Si nici la nivelul consiliilor judetene nu au fost facute schimbarile preconizate.
@
