Din momentul infiintarii sale, PC din Romania a fost un servil instrument al scopurilor Internationalei Comuniste.
Relatiile dintre diversele partide comuniste si Internationala a III-a Comunista (Comintern) merita analizate cu atentie. In unele cazuri, a fost vorba de un complicat si niciodata terminat proces de bolsevizare (PC Italian). Veteranii miscarii socialiste internationale, chiar convertiti la bolsevism, au fost suspectati de Stalin de intentii malefice si au fost eliminati ca elemente subversive. Orice opozitie, reala ori imaginara, era privita drept criminala. Asa aveau sa piara in final liderii comunisti polonezi exilati in URSS (Kosrtzewa, Warski, Lenski), iar partidul comunist polonez avea sa fie suprimat sub acuzatia absurda ca a devenit o agentura a politiei secrete a regimului coloneilor si a Gestapoului.
Parintii fondatori ai PC din Romania au venerat Internationala Comunista, insa au indraznit, in anumite clipe, sa exprime indoieli privind omniscienta lui Stalin si a delegatilor acestuia la carma Cominternului (Bela Kun, Bohumil Smeral, Dmitri Manuilski). Ajunsi in URSS, unii dintre acesti vechi revolutionari (Eugen Rozvan, David Fabian, Timotei Marin, Marcel Pauker, Elena Filipovici) au indraznit ca, in discutii private, sa manifeste minime rezerve in raport cu linia stalinista. Legaturile de prietenie cu Christian Rakovsky, prietenul lui Trotki, nu le puteau fi iertate. Aveau sa piara, in negura concentrationara, uitati si ponegriti. Personaje similare cu acel Boris Davidovici imortalizat de regretatul scriitor iugoslv Danilo Kis, militantii cominternisti de prima ora au reprezentat un moment diferit de cel ce avea sa urmeze o data cu dobandirea puterii in partid de catre personaje devotate neconditionat dictatului stalinist. Sunt de acord in acest sens cu Adrian Cioroianu, care distingea recent intre Vechea garda, distrusa la Moscov
