Pentru un artist ca Aurel Nedel, "drumul naturii" echivaleaza cu drumul spre propria interioritate. O cale fara ocolisuri, poate doar presarata cu lungi popasuri - prilej de infinite reconsiderari diluate in solaritatea fecunda a cromaticii din tablourile sale. Un parcurs binecuvantat de visuri inaltate pe dorinta de a se hrani din lumina fiecarei zile: cea din sufletul oamenilor, din mozaicul florilor sau din vraja colinelor.
Sperante zidite pe impacarea a doua componente umane: una dobandita - intelepciunea, alta innascuta - aspiratia spre armonie. Asa il cunosc si asa i-am intuit sirul anilor petrecuti in fata sevaletului. Pentru ca a pornit din Vaideii Hunedoarei - un loc incarcat de poezie, de frumusetea pura a naturii - situat undeva foarte aproape de Lancramul lui Blaga si de Orastie, Aurel Nedel a trait si traieste din respiratia nepatata de vremuri a amintirilor copilariei.
De cativa ani, revine la Vaidei, vara de vara, acolo unde viata are alta dimensiune si alt continut (comparativ cu Bucurestiul, unde isi are atelierul), pentru ca se masoara in "unitati" de verde crud, proaspat si catifelat, de albastruri transparente, de siene moi adormite la margini de paduri sau luminisuri rupte parca dintr-o poveste; un basm pe care i-l poti citi pe fata, acum mai mult ca oricand, la 75 de ani impliniti. Galeria "Artelor" a Palatului Cercului Militar National il omagiaza printr-o expozitie cu lucrari de data recenta - imagini desprinse din lumea care ii este atat de draga.
Peisaje, portrete, naturi statice, autoportrete, nuduri, iti defileaza prin fata ochilor intr-o fireasca dezvaluire de sensuri - profunde, cu multiple reverberatii muzicale; o muzica a seninatatii si candorii, a nespuselor mistuitoare doruri de obarsii, de miraculoase aripi salvatoare pe care orice artist le asteapta. Nu ale inspiratiei, ci ale impacarii, cu lumea, cu sine, cu d
