In 22 decembrie 1989, sub asaltul multimii, un grup de ofiteri din Directia a V-a de Garda si Securitate s-a refugiat intr-un garaj al Comitetului Central al Partidului Comunist, de unde au asistat neputinciosi la fuga dictatorului si la evenimentele care au urmat.
Comandantul lor, colonelul Burlan, fosta sosie a lui Ceausescu, si colegii sai au asteptat acolo doua zile, incercand sa-si contacteze superiorii si sa afle care sunt noile ordine.
In cele din urma, la usa garajului a aparut un transportor blindat, de pe care au coborat un barbat in civil, Mihai Montanu, pe care il vazusera la televizor alaturi de Ion Iliescu, autoproclamat lider al Frontului Salvarii Nationale care preluase puterea, fostul lor comandant, seful Securitatii Iulian Vlad si un militar, capitanul Mihai Lupoi, pe care l-au vazut de asemenea la televizor, lansand
apeluri catre armata. Ce a urmat, povesteste colonelul Burloi: "am primit ordin sa ne strangem si sa depunem juramantul fata de Front. Ne-am aliniat." Si aliniati, au intrat in tranzitie.
Frontul Securitatii
Aceasta mica poveste ilustreaza ceea ce s-ar putea numi "paradoxul roman": o rasturnare de putere in care represiunea ordonata de fostul regim a facut 10% din numarul victimelor care s-au inregistrat in primele cinci zile de democratie, la capatul carora Romania avea o singura certitudine: Ceausescu murise. Partidul comunist a disparut odata cu fuga lui.
In Romania nu mai exista, dintr-o data, nici un comunist. Puterea apartinea acum Frontului Salvarii Nationale, aparut nu se stia de unde, din care facea parte toata lumea. Liderul autoproclamat al Frontului, Ion Iliescu, vorbea engleza si franceza - e drept, cu un accent pronuntat, dar corect. A aparut la televizor descheiat la camasa si fara cravata.
Desi se referea intodeauna la "revolutie", s-a ferit sa c
