In urma cu un secol, pe 19 septembrie 1905, vedea lumina zilei Niculita Andruta, mezina unei familii din Ghindeni. Fratii sai mai mari au trecut in nefiinta pe cind Niculita era doar un copil. Femeia si-a dedicat intreaga viata familiei pe care a intemeiat-o cu Ion Andruta, cel mai mindru danac al satului la acea vreme. Au avut patru copii si au trait impreuna vremuri frumoase de care batrina isi aduce aminte cu drag: „Eram tineri, maica, si munceam la colectiv. Se gaseau de toate pe timpul meu, nu duceam lipsa de nimic. Aveam si bani si era bine, nu ca acuma cind nu am de nici unele“. „La spital am fost acu' vreo 40-50 de ani...“ Ajunsa la venerabila virsta de 100 de ani, Niculita Andruta se poate lauda cu o sanatate de invidiat. Batrina nu are decit ceva probleme reumatice si de vedere, firesti unei asemenea virste. Femeia isi aduce aminte vag de ultima ei vizita la spital, aceasta petrecindu-se in urma cu 40-50 de ani, pentru o operatie de apendicita. Tanti Niculita nu obisnuieste sa mearga la medic, tratarea problemelor minore de care a mai avut parte raminind in seama leacurilor stiute de ea, din mosi stramosi. 100 de ani, patru copii, opt nepoti si noua stranepoti Tanti Niculita are o zestre de invidiat: trei fete, opt nepoti si noua stranepoti si lista ar fi putut fi completata daca viata unicului ei baiat, Ionica, nu ar fi fost curmata intr-un mod tragic. Batrina acum este singura, nici unul dintre copiii, nepotii si stranepotii sai nelocuind cu ea. Timpurile cind in casa era veselie si camara era doldora au apus demult, Niculitei neraminindu-i ca sprijin decit bastonul si nepotul ei, Cornel. Acesta este singurul din cei opt nepoti care o mai intreaba de sanatate si, in ciuda faptului ca nu e prea avut, mincarea nu-i lipseste bunicii. „Ea este cea care m-a crescut... cum sa n-o ajut?! Din putinul pe care il am ii fac si ei portie. Am vindut un loc de casa si